O mică introducere

“Arta presupune ştiinţă, însă ştiinţa nu totdeauna artă.”           (Andrei Mureşan )

Citatul nu subminează ştiinţa, ci elogiază cea mai frumoasă şi poate singura cale de a accede către transcendent: arta Adevărata operă se diferenţiază de restul tocmai prin noţiunile ştiinţifice ca parte integrantă a acesteia, ştiinţa fiind doar o piesa din complicatul puzzle pe care artistul încearcă să-l compună. Un adevărat artist “îşi gândeşte opera”. Un adevărat artist acordă maximă importanţă detaliilor. Un adevărat artist cunoaşte înţelesul cuvântului “răbdare”.

Iniţial am conceput acest blog fără a avea un scop precis, însă un lucru era cert şi anume că tema acestuia va gravita în jurul artei plastice . Mereu am manifestat un interes aparte faţa de acest aspect încă de la vârsta de 3 ani, fapt ce mi-a afectat viaţa personală si socială ulterioară. Preferam solitudinea si izolarea pentru o concentrare mai efectivă dar şi pentru că la un moment dat simţeam incompatibilitatea între lumea pe care o creasem timp de o perioadă îndelungată şi lumea reală . În prezent, conştientă de cele spuse anterior, am reuşit să “şterg cu radiera” acea linie paralelă dintre cele două lumi şi să le îmbin armonios.

Atenţia mea s-a focalizat asupra corpului omenesc. Astfel,  la vârsta de 11 ani am descoperit o pasiune pentru modă care s-a îmbinat perfect cu stilul meu. În decursul a 5 ani, am realizat peste 400 de modele reprezentând diferite ţinute fără a dispune de cunoştinţele anatomice necesare. Din păcate, interesul faţă de acest domeniu a scăzut considerabil în ultimii doi ani, dar nu am închis definitiv acest capitol.

În prezent, studiez anatomia umană întrucât doresc să reproduc imagini cât mai realiste, ipostaze umane, sentimente, trăiri, senzaţii într-un stil propriu.Consider că epoca renascentistă poate fi un model excelent în studiile mele având în vedere faptul că în perioada respectivă s-a propulsat conceptul care plasează omul in centrul universului cu care eu sunt pe jumătate de acord. Centrul universului este ocupat de Dumnezeu, omul fiind cel care conduce doar lumea pământeană.

Blog-ul este de asemenea un omagiu adus cunoştinţelor şi prietenilor care au dat dovadă de talent si dăruire. Sunt adepta zicalei “Unde-s doi puterea creşte” şi consider că artiştii, oricât de mult s-ar diferenţia prin modul de execuţie, stil si concept au un scop comun, acela de a atinge eternitatea prin operele lor.

Semnat, Andreia Libenciuc